Vuietul veșniciei auzit noaptea tăia timpul în două
coborât din cer pe pământ împungându-l ca un ac

Calea lacrimilor suspină pe cer,
Iute ca privirea femeii un sunet subțire
îndoi cerul în lumină și întuneric.

Dintr-o îndepărtată nostalgie o tristă melodie
voia să cârpească viața acolo unde sunetul
o sfâșiase în două ...

La stânga sunetului era noaptea
la dreapta lui era ziua
univers presărat cu picături de apă și prezenturi

Începând să respire muzică se strecură prin labirint
călcându-și umbra plină de apă în Canalul Miracolelor
Timpul femeii nu curge pe aceeași cale cu timpul bărbatului
spre celălalt trup

Adevărul e în cuvânt, piatră și apă...
un distih în oglindă -
Milee dugento con sessanta sei prin Surâsul Cybelei

Între cer și pământ, între El și Ea - doar un timp
Voalul a căzut dând deoparte cioburile,
întunericul deveni lumină
disperarea - speranță
durerea - bucurie
depărtarea - simbioză
singurătatea - întreg
- Voi fi cu tine până la sfârșitul Timpului!

În palma ei atingerea literei-mamă ebraice Shin
Îi citi sărutul - Să fii fericită cât îți stă în putință!

Călător în univers după sufletul stelar
spre noul acum, sufletul încarcerat eliberat de trup
caută un strop de apă și-un strop de timp
înghiți din lacrimile Maicii Domnului
în secțiunea de aur a timpului cu veșnicia.