(Parodie după Noi de Octavian Goga)


La noi sunt frunze verzi pe brand
Și sinistrați în masă,
La noi sunt fluturi în guvern
Și Boc cu prima casă.
Și chiar turiști din alte țări
Vin doina să ne-asculte,
La noi sunt cântece și flori
Și florărese multe.

Pe boltă sus, mai trece-un Mig
Înspre bătrânul soare,
Iar gaura de la covrig
Chiar pentru noi apare.
La noi securea taie tot,
A codrilor desișuri,
Și jale mare-i prin păduri,
Când plouă peste Crișuri.

La noi, nevestele plângând,
Bătute-s cu fuiorul,
Că nu mai știu cin’ le-a pocnit:
Bărbatul sau feciorul?
Sub ceru-albastru au dormit
Fugare, sau prin șură,
Și azi doinesc în jalea lor,
Așa, fără dantură.

Și fluturii sunt mai sfioși
Ca fetele de școală,
Nici roua de pe trandafiri
Obrazul nu ni-l spală.
Când codrii înfrățiți cu noi
Își înfioară sânul,
Spun câte lacrimi sunt pe-aici
Când plânge, beat, românul.