Arte poética - Jorge Luis Borges

Priveste râul, nascut din timp si apa
si-ti aminteste timpul, ca-i alt râu,
stiind ca toti ne trecem, precum râul,
si chipurile se trec, la fel ca apa.

Sa simti ca privegherea nu e decat alt vis
visând ca nu viseaza, si ca moartea
de care toti ne temem, e chiar moartea
De fiecare noapte, ce se numeste vis

Sa vezi in zi sau noapte un simbol
al zilelor si anilor umani,
si sa transformi ofensa multor ani
in muzica, in murmur si-n simbol,

Sa vezi in moarte visul, si-n crepuscul
sa vezi un aur trist: e poezia,
nemuritoare si sarmana. Poezia
-eternă aurora, etern amurg.

Si uneori, in seri tarzii, un chip
dintr-un adanc’ de-oglinda ne priveste
precum oglinda arta va sa fie
sa reveleze propriul nostru chip

Se povesteste cum Ulise, obosit,
a plans de dor, Itaca revazand,
Itaca lui cea verde si umila. Precum Itaca-i arta,
a verdelui etern, nu-a faptelor de arme.

Asemeni e ca râul , nesfarsita
si trece si ramane si-oglindeste, un acelasi
Heraclit nestatornic, mereu el insusi
Si totusi mereu altul, ca râul , nesfarsit.