singurătatea are ochii verzi mentolați . se bate cu

perne cu singurătatea ta cu gene lungi. patinează

artistic pe cuburile de gheață din paharul cu venin.

privirea alunecă pe geam. ninge oblic pe bulevardele

gri și stele de hârtie atârnă la ferestre.

singurătatea dezleagă caii de lemn ai caruselului

din parc și-i gonește în lume. mi-ar plăcea să

strâng iarna în brațe acum când poartă mărgelele

tale mov și fusta ta albă de tenis.