Poezia unui copac


Sunt înconjurat de organe,
De organele fraților și părinților mei,
Și de călăi, ce așezați în cordoane,
Ne lovesc fără frică de zei.

Ei au luat fierul din pământ,
Mânjind al ierbii covor,
Și lemnul din strămoșul meu înfrânt,
Și și-au făcut topor.

Strângând carnea strămoșilor în mână,
Ne băgați fierul în carne,
Ca și mine, o să vă întoarceți în țărână,
Dar nu cu aripi, ci cu coarne.

Ne-ai tăiat tulpina pentru galbeni,
Dar, omule, datorită răului pe care îl faci,
Noi o să murim ca niște oameni,
Iar voi, ca niște copaci.