un sâmbure de lumină îmi crește ...

uneori
împinsă de furie
alung amurgul
biciuind fiori neîmblânziți
ciuturi pline de așteptări
săruturile
își caută însetate rădăcinile

alteori
prăbușită în neguri
las dinții amintirii
să-mi muște
rana despăturită de umbre
spaima latră în adâncuri
dincolo de ridurile scoarței
zvâcnesc încă de sevă
încătușate primăveri

astăzi
ne mai desparte doar o cameră
a inimii
să spargem noaptea albă
și să culegem fluturi...