Umbra ta, îmbrăcată în văl străveziu, c-un aer copilăresc
Călătorește,e-n fiecare frântură de clipă în sângele meu.
Am învățat să-i iubesc și să-i respect mândria leopardescă,
Să m-agăț slăbită de ea când barca-mi ancorează la mal cu greu

Simt ceva deplin, și dulce, și bogat ce urcă spre inalt,
Când îmi pronunți încetișor, emoționat numele, ca o rugă,
Și glasul acela al tău e-un cântec de dragoste minunat,
Iar zâmbetul fin ce joacă în juru-ți alungă-n taină,
Nori negri ce plutesc pe cerul întunecat, eliberând lumină.