e toamnă în grădina lor
anotimpul în care iubirea încă stă agățată de ochi ca o frunză uscată
pe bancă timpul își așează succesiv chipuri
bătrâna surâde umbrelor din spatele privirii
bătrânul trece agale cu resturi de mare și o barcă în spinarea cocârjată
amândoi mână în mână sunt trași de viață
se mișcă greoi cu pași mici sprijiniți în baston
spre gurile de vărsare în
în locul acela în care se opresc rând pe rând

inimi

fata râde lângă obrazul îmbujorat al băiatului
un sărut umflă albia râului și îl face să se reverse tumultos peste viață
e primăvară și buzele înfloresc sub respirația prin care două trupuri
se îmbracă reciproc
apele intrate în matcă își curg lin povestea
așteptarea trece pe același drum
e vară și cerul e plasa în care toate privirile se strâng
sub patru anotimpuri
cu vârtejuri de frunze ce decojesc când și când veștejirea
lumea în care un bătrân și o bătrână valsează sub umbrela aceleiași ploi
e încă aici
e toamnă și nu prea departe în vârfuri de crengi dezgolite
ziua devine un fuior din care
ca o lână albă se va țese iarna veșmânt peste trup