pietrele de pe străzile vechi pe care alunecam atunci când ploua
îmi vorbeau despre tine

tu
ai fost acolo și ți-ai lăsat picioarele să calce pe dalele reci

îmi spuneau cum
râdeai și fostele năluci ale dragostei își pierdeau culoarea aceea curcubeică
te amestecai printre studenți gălăgioși care se gândeau numai
la sex

mie întotdeauna mi s-au părut mici de tot și goi


acum câteva zile mergeam de mână cu tine prin Cișmigiu
babele se holbau lung la noi de parcă ar fi văzut un film porno în
epoca de aur
îmi povesteai despre anii tăi tineri când alergai după tramvaie vechi și
nu-ți plăcea să citești decât Dune sau cărți făcute după jocuri

eu mă uitam oarecum admirativ către genele tale lungi
de fată

și-ți zâmbeam


&

există zile când îmi aduc aminte de porumbei
și ingineria lor pe care ar trebui să o învățăm

încă mai știu
stăteam pe marginea băncilor ude și râdeam singuri
fără copii gălăgioși care să alerge veseli
pentru că era prea frig iar mâinile noastre se încălzeau undeva pe sub haina ta
și apoi
găinațul ca o artilerie cobora de undeva de sus
fix pe noi

vâj vâj

nici un strop pe jos de parcă ar fi fost un cadou
personalizat