Suntem umbre de lumină,
Bâjbâind printre himere.
Vrem o viață foarte plină
Și murim când ni se cere.

Stăm alăturea de moarte,
Cât în noi există ființă.
O negam până se poate
Și murim, căci ea există.

Absorbiți de mari iluzii,
Aburcăm fără de frână.
Pierdem clipa fericirii
Și murim jos în țărână.

Vrem sa fim ce nu se poate,
Calde ființe de lumină.
Ne-mbătăm cu vorbe goale
Și murim răcind în tină.

Chiar finalul de-o să vină,
Încercăm să trecem peste.
Știm ca totul se continuă
Și murim fără de veste,

La un loc cu scriitorul,
Și a sa tristă poveste.

(18 Noiembrie 2010, Cluj-Napoca)