Parcă
nu altcineva
a rostit aceste cuvinte:
"sînt doar cînd nu sînt"
...cu ne-murirea lăuntric
dar continuu murind în afară

de aceea poate
în acel loc/ne-loc
din mine "nu există
întuneric ca întuneric
și lumină ca lumină"

de aceea
între obscur și orbitor
devin alergic la timp
(la propriul timp)

sau
numai la cel
pe care implicit
îl trăiesc
cînd de el
sînt trăit


și
toate astea
pentru că devin
tot mai mult umbră
grea de sine

tot mai mult
umbră propriei
umbre?