Din toamna ce se stinge din lumina
Se lasa in amurgul asfintit de dor -
Frumoasa lunii ce ascunde-n tihna
Zambi rece iernii planse printr-un nor.

In firul ierbii se-aternu omatul bland
Si copilandrii zbenguie cu glasuri argintii -
Iar prin nametii asternuti spre renii alintand
Un Mos Craciun cu sania lui sosi cu jucarii!

Acel amuzament al oglindirii-n lume,
A sarbatorilor cernite prin albele ninsori -
Se-afunda clipele de vise cu povesti anume,
Ce staruie in timpuri cu cerbii ca actori!