Mi-e dor de parcă mi-e sete nebună
Și apa din mări și izvoare-a secat,
Mi-e dor de parcă mi-e foame nebună
Și pîinea-i amară și tot s-a uscat!

Mi-e dor de parcă nu-i soare, nici lună
Și ceru-i pustiu și întunecat,
Mi-e dor de parca sunt o nebună
Și cînt în pustiu cu capul plecat.

Mi-e dor de-un suflet senin și curat
Ce parcă era aici ș-a plecat,
Mi-e dor de-un suflet rătăcitor,
Mi-e dor de sufletul tău călător!