sunt multe basme în care mă regăsesc
iar ele atât de simplu îmi zâmbesc...

am acceptat să fiu o frunză
lăsată în voia sorții.
fără să scot vreun sunet,
goneam de zor
să prind ultimul zbor...

am învățat să mă răzvrătesc
pentru că mă iubesc.
în trecut nu mai scotocesc
nu mă mai obosesc...

de azi e clar, încep să trăiesc!