Serbez aniversarea celor 21
de ierni un pic mai blânde
decât celelalte 30 dinaintea lor
cuțitul gerului străpunge carnea
ajunge la os
vrând să-și ungă tăișul
cu măduva îmbătrânită
a oaselor întărite prematur

Serbez fiecare iarnă cu-același
costum de mire pătat cu sclipici
dansez dârdâind bătuta pe loc
îmi suflu în palme și nasul
beau ceai rece
în săli de-așteptare moderne
sunt toate băncile pline
nu pleacă nimeni cu trenul

Serbez ieșirea din iarnă
spre primăvara sufletelor
cu florile de gheață tot la geam
nu cumpărați buchete
nu aduceți flori
sătul de-o viață austeră
o singură speranță îmi rămâne
s-ajung în Rai