S-a născut o rază de lumină
în ochi negri ca o seară de toamnă
ce nălțau săgeți de vise spre o lună
rece.

Se plimbau îngerii ținându-se
de mână, printre harpe armonioase,
când Dumnezeu forma chipuri
și eu cu gândul omoram visuri.

Un pas am tot făcut,
Alert am auzit un suflet cum țipa,
M-am aplecat... l-am privit
Am întins mâna... l-am iubit.

Era imperfect!
Nu știu ce căuta cu atâta frumusețe
într-o astfel de lume.
Și sufletul tot mă privea, iubea,
m-a tras lângă o stea
ce ne cânta ca un Mozart înviat.

Ore întregi am stat amândoi
între pământ și rai,
porțile de sus erau deschise
infernul se-apropia de noi;
Inima-mi iubea
Sufletul... iubea!

A nins cu foc
jale a înghețat,
amândoi am stat pe loc
iubirea… nu ne-a protejat.

Uitându-mă la tine,
privind la locul unde amor am așternut,
am alergat în rai crezând că o să fie bine,
dar azi aș cade-n iad cu tine și-n trecut.