când îngerii plângeau,
și deavolii dormeau,
un gând ai avut
ce nu pot să-l uit.

să fim amici voia
de ce? nu știa
ș-a fost așa o vreme
plină de tăcere

și zi de zi sperând
și mereu visând
la tine mă gândeam
totdeauna te visam

te vedeam mereu
înger, îngerasul meu
vedeam că mă păzesti
voiam să mă iubești

eram mic și nu știam
că ceea ce-ți spuneam
la tine nu conta
decât prezența mea

știam că intr-o zi
la mine vei veni
și vei vrea
să fii iubita mea

și-a fost așa

.............

din ochii negri și pustii
a unei false iubiri
se lasă ceața in inima mea
așa mă invăluie durerea

sunetul unei păsări
printre mii de cărări
se aude încet, încet
ca al inimii bocet

tu dragoste ce ești
un copac ce mereu crești
cu sânge te hrănești
atunci când iubești

m-ai secat de tot
in lacrimi acum înnot
încerc să nu m-afund
oceanul să-l străpung

și când copacul s-a stricat
și-a fost tăiat și darâmat
sânge a curs pe uscat
acid în suflet nevătămat

tot ce a mai rămas
aerul dintr-un gol vas
o inimă cu rădăcini
cu țepi și mărăcini

un suflet gol departe
ce-și așteaptă a sa moarte
atunci când v-a veni
Dumnezeu îl v-a liniști

și în rai poate v-a fi...