Hai sa ne dezbrăcăm, hai să fim noi, hai să fim goi…
S-ăruncăm toate măștile departe,
În cea mai îndepărtată zare, și să uităm tot.
Să nu ne mai mințim nici măcar frumos.

Mă hrănesc cu filme de amor,
Îți simt pașii lini plutind în dormitor,
Ca și scârtâitul de pat atunci când te-ai așezat.
Cum ai putut să mă iubești îmbrăcat?

Cu vorbe și șoapte susurând albastru și adânc
Ai încercat să mă amăgești , visând la noi, plutind în vânt.
Ca o tăcere ai plecat și făr-un semn că ți-a păsat,
Lăsând în urmă doar Universul nostru pătat …

Nu vreau să mă opresc aici pentru ca te văd trist…
Și știu că împreună vom zâmbi, ținându-ne de mână
Sub cel mai albastru Cer și cea mai clară Lună,
Ștergând din urmă o altă cumplită furtună.