S-a aratat
Nu spre ziuă
Când razele băteau cu biciul
Întunericul
Si grâul era gata să plângă cu rouă,
Ci în mijlocul tăcerii
Când nu mai mă aveam
Nici pe mine.

Am auzit singuratatea:
Vine lumina.

Avea trup de femeie
Ochi înțelept
Și neodihnă de șarpe

Amnarul a aprins așteptarea
Uscată și ștearsă mai de mult
Și m-am izbăvit
În ardere.