Urlă
Adâncul pământului
Și așteaptă rodul
Împrumutat.
Iată-mă, iată-mă.

Sirenele ca niște pofte nestăpânite
Ca un gând împlinit
Îmi dau ocol.
Iată-mă.

Cel nepătruns
E mai înalt decât cerul
Și vrea pentru fiecare ceas
Cuvinte ascuțite ca un rug.

Niciodată n-am stiut
Cine va bate
Dintre chemări-
Sunt sângele sau inima?

Las pe fiecare
Să mă sfâșie
Altfel n-aș putea.

Doar răspund
Iată-mă, iată-mă.

(1970)