n-am mai ieșit de ani întregi m-aș duce
habar n-am unde într-o cârciumă de mahala
să dau la schimb poeme pentru douăj de pahare
și să mă bat
fără să-mi pese cine va cădea

să pipăi să îmi recompun din vânătăi întregul trup
puțin însângerat de parc-acum m-aș fi născut
ferit de vânt pe după garduri din ulucă
și amețit de stele și de ciori

fierbinți sunt ochii risipiți după perdele
ce nu te-ar vrea de soț dar te-ar băga în pat
să-ți oblojească umflăturile cu palme
scăldate-n lut și-n ceai de plante
și astfel vindecat
să știu că te iubesc mai mult
în nopțile în care simt un nod în gât

ah! dacă zorii ce abia se-arată
ar învăța toți polițiștii să doinească-n fluier
vacarm celest să-mpingă spre turbare
comunitari băloși sau mâțe cumsecade