Cu sufletul atrofiat
de atîtea neîmpliniri
simt
cum mirajele cuvintelor
nu mai neagă nimic
nu mai afirmă nimic

sau eu
nu mai sînt
pe măsura cuvintelor
atunci cînd vreau
să exprim nimicul

sau între
metaforicul nimic
și cerul freatic
(covîrșit de acea
melancolie activă)
nu fac decît să de-scriu
jocul terminat
parcă prea devreme
pentru că a început
prea tîrziu?