azi doresc sa-mi scriu numele
pe un fluture ce zboara-n nori.
poate ca mint ca fluturii
au aceasta propietate , de a-si permite sa fie mame...

aripile lui , inimaginabile ce rostuiesc insectarul meu
din care cant cate un cantec pentru prieteni,
care sa-i minta colorat in asa fel incat,
sa-i determine sa-si doresasca inimaginabilul imaginat in trupuri
de doi bani,cu care sa cumpere lumea actuala,
din care Hermann Hesse sa minta...

sa minta ca aripile scrise ce curg in loc sa zboare,
sa minta ca ochii mintii mint in loc sa spuna adevarul,
sa nasca pentru ca locul in care
nasterea ce zboara este aripa de flutur creata, iar restul necuviintelor
fata de copii se permit,doar pentru ca sant orfani...
acesti copii orfani care ,cateodata
erau mamele noastre.
indiferent de origine,religie sau alte cele,
erau mamele noastre...din care s-au intrupat cuvintele,
si s-au impamantit.
n-au fost palavre aruncate prostilor de politicieni,
au fost cuvantul de -nceput,din care au luat nastere
fapta...si adevarul.
Si care isi urmeaza cursul,din pacate spre moarte...