te claustrezi atât de mult că oamenii devin o altă specie
un fel de sepii lăsând în urmă jeturi de întuneric
noaptea asta seamănă cu o gaură de vierme
prin ea ai venit precum ET
acolo unde mă atingi cu degete lungi începe lumina
căldura trupului tău
este un câmp cu pâlcuri de maci

când pleci rămâne un pat gol ca o ciutură
desfundând un puț părăsit

când vii mă apropii de esențe
doar lângă tine mai pot să fac asta
când simt așa mi se par inutili până și cei care ne sunt alături
alteori intră în mine tristețea ca un gol în care pot dispărea airbusuri
mă ascund și nu vreau să vorbesc

nu vreau nimic mi-e doar rău
un rău de înălțime
de parcă aș fi ținut într-o cușcă suspendată

orașul
îmi pare străin
noaptea este o femeie geloasă
dar ziua

ziua

......................................................