În față cetatea
Îmbâcsită de daruri și fum
Ca și când trupul
Și cuvântul
Nu ar fi de ajuns.

În spate
Marginea pământului
Gata să se piardă în ea
Din lipsă de cer.
Eu sunt calea și adevărul,
Ascultă chemarea.

Privesc urmele
Și încerc să-ți urmez
Și să ajung în cetate
Dar talpa mea
E mai întinsă
Decăt urma săpată în drum.
Și fiecare pas săngereaza.
(din volumul ”Duhul Pământului”, Editura Cartea Românească, 1971)