Fumez ce fumez, urmând a fi un gest
La care apelez când mă întristez
În lipsa unui gând ce nu mă lasă
Să visez gândindu-mă ca ție-ți pasă

Tăcut, îngândurat, plecat pe altă lume
Încep să mă consolez, fara sa dau nume
Un nume al neputinței trecătoare acum,
Dar pe parcurs urmele unui zbucium

Aprind iar o țigară, închizându-mă în mine
Mă consum usor gândindu-ma mereu la tine
Dorind a-ți spune pe picior de plecare
Când gresesti, la sfârsit dragostea doare.