a nins

dezvelind
măcinau cu tălpile murdare făina
trecătorii sub floarea
aprinsă de frig

astăzi am trecut pe la C
dar nu era și în grădină
pe sub castani se albea noaptea
și-am stat încet ca să mă ningă

nu-mi amintesc
fapte banale de demult,
atinse pârguiri și alte fire

și-n umbră
din chipul meu se desprind frunze
în timp ce ninge
alb, întins
pe sub castanii fără grindă

uit tot mai des geamul din tindă
întredeschis

zâmbesc
aproape prins de floare

omătul se așterne în orbire
și-i liniște perfectă
doar suflul meu
și crivățul
gemând