ninge de jos în sus amețitor
în cap un omuleț tot mormăie: motor motor…

când în sfârșit
pământul a acoperit omătul
dând cerului înfățișare de oraș
m-apuc să regizez un film cu oameni
de zăpadă și-un mort îmbulgărit
în rol de chiriaș

cât peste oglinzi sunt atârnate haine-i bine
culoarea verde nu există dar e cald
și nici o umbră înapoi nu vine
de prin vitrine confundându-mă cu celălalt

nu pot să spun că-i tristă această-ncremenire
de bulevarde care se termină în câmp
doar că având în loc de ochi cărbune
toți orășenii au chipul inexpresiv și tâmp

pe-aici îmi plimb eu ursul
parcă am face pluta
îmi place
viața-i dulce iar Dumnezeu Baloo
mâncăm ce pică-n labă
mici resturi din fast-food-uri
sau cactuși din balcoane
ți-e foame? ia și tu!

nu ne vânează nimeni nici urma nu ne-o ia
fiindcă avem o urmă aeriană grea

o Tată-Urs bunul meu tată
poți scoate omul din pământ însă pământul
din om nu îl vei scoate niciodată