Să nu taci. Respiră alături de mine. Aerul acesta poartă culorile tale. În singurătatea mea te aud, te caut. Te găsesc în tot. Pe un fundal purificat dau deoparte nisipul și la capătul unui efort, în mijlocul amputărilor, te veghez și te așez în mijlocul universului. Nu te alinia în fața cuvintelor plânse, mi-ai spus. Zidul acesta își caută sprijinul în așteptările mele.
Sunt mereu lângă tine. Să nu-ți fie dor. Dorul tău se alintă cu dorurile mele. Nu mă aștepta. Nu plec niciodată.
Am rămas în colțul gurii tale. Poate am trăit cândva cu toate bucuriile universului si acum simt tristețile lumii.
Trăiește ca și cum ai trăi în mine. Vom căpăta iar viață împreună.
Viața e oricum doar o simplă alergare prin moarte. Dacă tu ești un munte de nisip, eu mă întind la poalele tale așteptându-ți căderea. Vom pieri împreună, tu încercând să găsești pământul, eu înălțând căderile tale.