a fost odată o sticlă de lacrima lui ovidiu
pe care o toantă a spart-o pe autostrada din franța
îmi venea să ling șoseaua de ciudă
mai ții minte?
cumpărasem sticla cînd am împlinit 30
și voiam s-o împart cu tine așa cum
împărțeam cînd eram mici
cubulețe de zahăr și pifteluțe cu sos
toanta cu mp3-ul la maxim spunea lasă că o să-ți cumpăr un vin
franțuzesc
eu îi urlam cumpără-mi tu 30 de ani de distanțe
în schimb
mi-au tratat rănile cu poșircă

nopțile petrecute în ford transitul pe care scria pește viu
ne oprea lumea să ne întrebe cu cît vindem kilul
mașina era plină de furci de motoare aripi faruri de simpson
nopțile pierdute prin moteluri ca niște foci în căutare de aer
ioana care-ți aranja examenul la gineco
și oamenii
oamenii pe care amîndoi i-am primit ca pe niște daruri de nuntă
nici unul de casă nouă

ne mai ciocneam unul de altul ca și cum am fi apărut
într-o cameră de consiliu cu o judecătoare care ne întreba
cu cine vreți să rămîneți
cu mama sau tata
ne legănam prostește picioarele
cu mama spuneam
judecătoarea întreba de ce
pentru că tata nu e aici nu ne vrea
dacă ne-ar fi vrut ne-ar fi ciupit de urechi
ne mai ciocneam unul de altul pe holul de la interne
eu căutam morți
tu învățai să faci injecții
împărțeai fesa în patru îți tremura mîna
îmi tremura mîna

iată-ne așadar în toată splendoarea uitării
în loc de inimi avem pungi de tutun pe care vînzătorul pakistanez
ni le împinge în silă
four pounds please f'kin imigrants
printre dinți
iată-ne așadar în toată splendoarea tristeții
în loc de piele avem costum de tweed
și-așteptăm ziua de mîine de parcă am aștepta să se încheie
o licitație pe ebay