pământul este plat ca o foaie de hârtie
oricât ai scrie nu poți ajunge
la margine
oricât ai trăi sunt prea puține litere pe care să pășești

ba este rotund -
o minge acoperită cu bucăți de oglindă
din era disco
în locul lor plăcuțe de lut viermuind de cuneiforme

în uruk visele foșnesc
cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte
ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme

enkidu urnește soarele din nisip
aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare
de țap bătrân tăvălit în vomă de curve
ultima trepanație a eșuat
sufletul lui a devenit inoperabil
a rămas zâmbetul ca o crăpătura în scoarța unui cedru

la noapte va trebui să-i explic iar culoarea albastră
ziua nu înțelege nimic pentru că
în orașul ăsta sofisticat
oamenii și-au pus măști
ca să semene cu noi