Hai vino, iarasi iarna,
Cernind usor pe strada
Si-aprinde-ne-o speranta
Pe cerul de zapada.

Povara vietii noastre
Nedefinita, stranie,
Mai trece-o de pe umeri
S-alunece-ntr-o sanie.

Cand iti strecori prin ramuri
Mari, florile de gheata,
Cu amintiri ma mangai,
Cei dragi mi-aduci in fata.

Te simt ca pe-o minune
In ziua ce se stinge,
De iti deschid fereastra
Tu linistit ma ninge.

Te-astept sa scuturi bradul
Sa-mi cazi din nou pe frunte
Sa scartaim cu pasii
Aleile carunte.

Vesmantul tau de zana
Grabeste-l cu troiene
Framanta-ma in palme
Din talpi pana la gene.

Sub mantia-ti ca argintul
Sunt bobul de tarana,
Cat voi mai fi eu nu stiu
Doar visul tau ramana.