voi scutura un singur cireș
florile lui
vor acoperi cerul gurii de cântec de privighetori
ochilor
le va da înțelepciunea mulțumirii cu puțin
inimii-mireasma iubirii

la umbra lui
prietenii mei se vor îmbrățișa
iar lui Dumnezeu îi va fi dor de copilul Adam






ceva copilăresc și curat
ar putea fi ascuns
printre ramuri

caii înaripați
risipesc stele
copiii se joacă în ploaia de voci polifonice
n-au gustat din fructele amăgirii
nu știu ce-i ura

pe ramuri înmuguresc perle diamantine


e prima seară de iarnă după creație







prima zi de primăvară
și-un vânt jucăuș scutură funinginea

cercuri cu inimioare
cerceluși cu ghiocei
lăcrămioare
tot felul de figuri geometrice cu gust de lapte cald
se desprind de pe pijamale
cămășuțe
chiloței


motanul vărgat nu se miră
stă ghemuit lângă sobă
și privește gospodina care întinde rufele


între soare și lună
e un fir lung de poveste
precis
vor veni rândunele să ne spună la fereastră întâmplări