Cu ochii blânzi si calzi ca două stele,
Tu mă privești în ochii mei cei stinși
Simt cum privirea-ți intră in al meu suflet
Și îl golești de spinii cei aprinși.

Nu mă predau, nu vreau să știi
Ce e in spatele zidului de granit.
De e privirea mea prea rece și te va amuți,
Secretul e adânc, dar nu vreau să te mint.

Și spinii cei aprinși tu reușești să-i scoți
Cu privirea-ți caldă și vorbele duioase.
Unul câte unul, din pieptu-mi dispar toți
Și unul câte unul, apar visele frumoase.

Încercam să ascund căldura-mi de gheață acoperită
Gheața ce s-a format din teama de-a nu plânge.
Au mai curs lacrimi din floarea cea rănită;
De va mai plânge iarăși, petalele-i vor curge.

Gheața din mine cu-al tău zâmbet ai topit.
Dorința ta înseamnă a mea dorință
Sufletul tău cu-al meu ai împletit.
Ce dor mi-era... de dulcea suferință!