Credința cea mare,
Speranța nesfârșită,
Poezia din cântec,
E viața trăită.
Fără credință,
Degeaba exiști.
De n-ai speranță
Vei fi doar trist.
Și fără poezie,
Vorba-i,doar vorbă.
Ea spune totul!
Nu e minciună.
Și de-ai trăit viața!
Fără a iubi,
A fost doar rătăcire,
Nimic n-ai simțit.
Trăind în plăcere,
Fără ați păsa
De cel în suferință,
Suflet,nu poti avea.

Și cât de târziu!
Sau poate devreme.
Moartea nu iartă,
Sortită e vieții.
În cele din urmă.
Făcând bilanțul,
Vieții si-al morții.
Cu ce te-ai ales suflet?
Ai păstrat lumina?
Sau ai rătăcit în negura nopții?