Frumusețea ta, frumusețea lui
par compatibile.
Surâsul dulce al fețelor
și toate zâmbetele lor
se suprapun,
plutesc cu sfială în fericiri nefrivole
din reconstituirea Creației.

Într-un cotlon al inimii - tronul gol al iubirii
care, însetat de speranțe,
ornat cu aurul dăruirii totale,
așteaptă,
așteaptă,
și așteaptă...

Decies repetita placebit -
De zece ori repetat, tot va plăcea!
Dar cum să nu placă?

Timpul exterior și timpul interior
trece gândind,
visând,
meditând...
Întrezărești un lac albastru-n pădure,
un nufăr, lanternă de-argint,
liane legănându-se
și iarbă,
multă iarbă,
și picuri tremurători de rouă,
multicoloră...

Acolo din aburii minții
mereu nedeslușiți,
o lumină, o zvâcnire, un susur;
un mic izvor diafan
ca iubirea aceasta tăinuită
care se desprinde cu durere
din brațele de flăcări imateriale ale inimii
sau ale sufletului ce-și înalță aripile albastre
spre adâncurile seninului de sus
vibrând de tainice armonii
încă neînțelese de noi,
veșnic neînțelese
cât timp mai suntem fiii Materiei.
Da, încă neînțelese acum.

Deocamdată...