Te-ntrebi cum de atâtea ciudate felinare
În lumea-mi dinăuntru se-aprind ca în povești,
Îmi simți în trup căldura și tot îi dai târcoale
Intrării, însă-n buze să-mi bați nu îndrăznești.
De ce îți este frică? Nu joacă-n mine iele,
Nu sunt o închisoare sau magic labirint;
Te cer ca se te mântui, să-ți fiu o nouă piele,
Să-ți schimb în vis trecutul și numele-n alint.
În lumea mea spre inimi din arme pleacă fluturi,
Iubirea-i gravitate, copiii sunt înalți,
Căderile-s prilejuri pentru-alte începuturi,
Dar dacă vrei să intri te rog să te descalți…
Voi spune: fără tine mai bine ar fi fost
În lumea mea, dar lumea n-ar fi avut vreun rost.

7.I.2011