aș putea să îți scriu să îți spun că au căzut și pe aici păsări și au tăcut
mă uit la albul excesiv mă uit până când simt că orbesc
mi se fac degetele praf și îmi cad umerii
sigur doriți să navigați în altă parte mă întreabă yahoo
mă întreabă gmail și alții
mă îmbrac în alb sedat ca o cretă și spun da
da
da
ce povară
de parcă aș duce un mort pe brațe și nu aș avea cui să îl las
de parcă aș fi eu însămi mortul din brațele mele
și nu aș găsi o liniște mai încăpătoare
o grădină mai albă căreia să îi spun deschide-mi
deschide-mă
sunt eu
aș fi putut să îți las undeva un ultim
u
un semn obscur
prostuț
ca de obicei
o pasăre mică înghețată pe zăpadă