După atâția ani

Aceeași stradă părăsită,
Aceiași brazi îmbătrâniți,
Azi după atâția ani,
Mă întorc la ai mei parinți.

La intrare aceeași usă,
O usă-necată-n ani,
Iar lânga ea, un preș murdar
Nespălat de vreun an.

O fereastră fără viață
De-abia mai trece lumina prin ea;
Neagră de supărare
Mă așteaptă-n casa mea.

Nu vreau să calc pe covor
Că-i blindat cu țărână.
Merg ușor pe vârfuri
Să nu strivesc țărâna bătrână.

Mi-a fost dor de apă,
De codru, de pământ,
De mirosul proaspăt de fân
Ce vine pe aripi de vânt.

Dar n-am cui să-i spun
Ce am pe suflet, ce simt acum,
Ca mama si tăicuțul meu,
Au apus demult, la greu.


(aceste versuri sunt scrise pentru mama si matusa mea, Zoia si Margareta in memoria parintilor lor)

Florina Dinu
Slatina, jud. Olt