Trezire
Ce simplu,-n zori, poti viața s-o iei de la-nceput




Viața
Licoarea, și nu cupa ciobită-a unui vis




Poetul
Înaripat de versul ce-și ia din sine zborul




Frunză toamna
La tot renunță, biata, dar nu,… nu și la aripi




Timp
Și poate clipa-i gândul trecând într-un alt gând




Copil
În ochii lui pe mine mă văd în fața Ta




Vine primăvara
Un ultim fulg de nea... sau, poate-i prima floare?