Atunci când liniștea m-apasă
Și rece-n suflet mi se lasă,
Sperând că pot să-l încălzesc
A tale versuri răsfoiesc.

*

Pe lângă plopii fără soț
În urma ta vin ca un hoț,
La geamul care strălucea
Sperând s-o văd după perdea.

Te urmăresc de-a lung de maluri
Lângă un lac cu nuferi valuri,
Unde visezi privind în apă
Care cutremură o barcă.

Mă duci apoi lâng-un izvor
Care răsună-ncetișor,
În codrul verde, al tău frate,
De unde pleci pe înserate.

Apoi, privind spre asfințit,
La steaua ce a răsărit,
Te pierzi în depărtări albastre
Pe cerul inundat de astre,

Unde-mi arăți ce e amorul,
Câtă durere naște dorul,
Icoana ta scânteie-n cer -
Luceafăr trist, plin de mister.

*

Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri
Și niciodată n-or să vie iară,
Doar tu rămas-ai ca odinioară -
Nemuritor, ca și a tale versuri.