adolescent îndrăgostit
îți cerusem să-mi spui
cum pot să intru-n inima ta
drept răspuns... trebuie să mai crești

nu-înțelegeam nimic din filozofia iubirii
pe unde se putea intra în inima cuiva dacă
nu printr-o rană îndeajuns de larg deschisă

tu ai fost iubirea mea dintâi
inima mea era Marea Roșie
cum de nu o vedeai
ai fi putut să te scalzi în mine

târziu am înțeles că
în copacul ce nu face flori
n-ar trebui să cauți fructe

ca-n jocul „de-a v-ați ascunselea”
din culmile iubirilor tale pierdute
ai revenit asupra inimii mele

de ce m-ai fi iubit... la revenire

cu regret ți-am spus că o aveam vindecată
nu ar fi acceptat josnicia duplicității

era îmbrățișată cu o altă inimă
s-au vindecat reciproc
cu alifia sincerității

pot doar să-ți spun că-mi pare rău
de Râul Roșu din inima ta

să fii iubită