două mii de petarde în noapte
cum două mii de glasuri de muribunzi
ape negre pe margini
gleznele umede
saltimbanci ne catalogau oamenii
ne simțeam saltimbanci
dansau picioare întortocheate
mocirla dansa
și focurile și oamenii ademeniți de focuri și oamenii
pămîntul s-a rotit de două ori în jurul soarelui
oamenii s-au rotit în jurul pămîntului
apoi au pus de țuică și vin și uitare

femeile țin greul istoriei
doar pînă la prima generație
adorm cu pruncii la sîn
și dintre bărbați cei mai aprigi
se trezesc și ridică glas amintirii

tinerii așteaptă petarde și zgomote
încă au filme și net și altele
tinerii încă trăiesc
trăiască
și femeile
și bărbații
și rațiunea petardelor