urlă câinele sub șopronu’ dărăpănat
se face tot mai răcoare
cârd hămesit de ciori
înserarea privește lacom
prin geamul murdar al odăiței
cum ultimul tăciune
abia mai pâlpâie în vatră
în perete sticla afumată
se-ntreabă dacă lampa mai are fitil
cine știe pe unde umblă pisica
pe prichici
baba ioana mai toarce