dacă nu ar fi existat
un limbaj al trupului
nu aș fi fost aici, acum
dacă nu ar fi existat
un limbaj al timpului
nu m-ar fi durut toamna
dacă nu ar fi existat
un limbaj al rugii
nu aș fi strigat către cer
dacă nu ar fi existat
un limbaj al dimineții
nu m-ar fi străpuns lumina
dacă nu ar fi existat
un limbaj al durerii
nu aș fi auzit țipăt de păsări
dacă nu ar fi existat
un limbaj al primăverii
nu aș fi mirosit florile de tei
dacă nu ar fi existat
un limbaj al iubirii
n-aș fi-ndrăznit să te privesc
dacă nu ar fi existat
un limbaj al uitării
m-ar fi durut tăcerile tale
dar au existat toate
și trup și timp și rugă
și păsări și flori de tei
și iubire și uitare și tăcere
iar eu cu fața întoarsă
către nicăieri
căutam marile nimicuri
visând că de-atâta dor...
sunt albi migdalii.