suntem tot noi, măi ciobane...
...da, suntem tot noi, Domnișoara S!
venim din neant
visând cu ochii deschiși...
ne-am sărutat nevinovat
în rotonda scriitorilor din cișmigiu
între un sandwich muncitoresc cu parizer
și o țigare cu ochi oblici
golden deer
...suntem tot noi,
studenți hiperîndrăgostiți
plutind de la universitate
până în stația lui 368
căutând printre stele nemurirea...
suntem melancolia clipelor rătăcite
la orșova, baia de aramă, movilița
sau în cartierul drumul taberei
suntem prieteni, iubiți, amanți,
ne-am țesut prin receptoarele telefoanelor publice
târziu în noapți bucureștene, speranțele
ne povestim acum virtual neîmplinirea

suntem tot noi
...am fost iubirea la superlativ,
Domnișoara S!