Sunt multe si nevrute,povestile din mintea mea
Au aparut deodata cand nu m-am asteptat
Facute sa ma-nsele,mi-arata altceva,
Si povestesc de lucruri ce nu s-au intamplat

Daca-ar fi ganduri blande,ce dorul il alunga,
Le-as fi facut in suflet,un loc numai al lor
De restul mintii mele sa poata sa se-ascunda
Si chiar de nu-l alunga,s-aline al meu dor.

Si de-ar fi ganduri dragi,ce inima-mi incanta,
Cand mintea-mi oboseste,in vis le-as astepta
Le-as arata si locuri,de care nu stiu inca
Si casa sa le fie mica inima a mea.

Dar ganduri ce ma-nseala,ranindu-mi sufletul
Se-noada prin cuvinte si nu pot sa le-opresc
Manjesc tot ce-mi e drag,si-ndoaie adevarul,
Prin lucrurile sfinte,ele se incalcesc

Si-apoi in asteptare,perfide stau la panda,
De tot ce imi e drag ele se folosesc
In gelozia oarba,iubirea sa mi-o stranga,
si-n lacrimi sa m-aduca ,cu tot ce povestesc.