o piatră din pedraza una cât să încapă în pumnul meu mic
o strang dureros mi se albesc degetele
în timp ce cavalerii plătesc pentru vin și ies afară
își scot săbiile
și cad
se ridică și cad
se ridică și cad și tot așa peste câteva ziduri de plasmă
aud caii lor delirând
sub geamul tavernei sub geamul minuscul
dincolo de care băte cel mai vechi ornic din lume
sau măcar din europa
în timp ce eu strâng dureros piatra ceea în pumn
și spun că nu îmi e sete
bam` ora ceaiului
bam` ceaiul meu se răcește caii turbă afară
ar putea să aștepte bam` noaptea asta
se prăbușește medievală primitivă în mine bam`
o seară la pedraza / ce n-o mai pot uita / o seară
la pedraza / îmi rupe inima / te
bam`
oare câți cavaleri au băut la o masă ca asta neagră și grea
bam`
din căni de lemn pentru ultima dată
cu sau fără vreo femeie pe brațe

bammm` care cai
ce cavaleri
caii sunt cai niciodată nu au avut habar de veacuri