Îmi interzic să iubesc,
Să doresc să gust din universul iubirii;
Să păstrez în mine
O lumină a halucinației totale de conștiință;
Să cad în abisul pasional
A unor lumi inocente săpate adânc în inimi…

Eu nu doresc să iubesc!

Eu vreau să trăiesc liniștită
Cu gândul, cu mintea, cu sufletul.
Să simt o liberă dorință
De a cunoaște necunoscutul,
De a atinge neatinsul,
De a limita infinitul
Și de a cuprinde necuprinsul.

Nu vreau să cunosc iubirea!

Ea e extazul în expansiune
Ce paște două vieți.
E o dependență de fericire
Ce se înalță spre etern,
Dar nu atinge apogeul
Și coboară grăbită în infern.
E o amintire a trecutului
Ce naște doar respect.

Eu refuz să iubesc!