În astă zi cu ploaie și cu vânt
dă-mi ochii stinși să-i mai sărut odată
când armele grele încă mai cânt
iți scriu ultima dată.

am stropi de sânge risipiți pe pleoape
și știu că am fost om cândva
căci încă am în trupu-mi sec
un suflet viu.

nu am coif pe plete
nu port arme grele
nici gânduri gingașe
pe pleoapele mele...

mă-nchin grav amintirii
să-mi mai permit-odată
să simt gustul iubirii
și strălucirea-i mată

vei râde și vei plânge
când vei citi aceste rânduri
îmbibate în sare și sânge
nerostitele gânduri...

sunt liber cum e vântul
descătușat de dorul tău
mi-am dezrobit sufletul dându-l
unui închipuit hău

nu râde si nu plânge
nu sta la sfat cu luna
scrisoarea-n mână frânge
și fă din flori cununa

azi câmpul nu vreau să adoarmă
căci eu nu mai râd,
nu mai plâng
nu trăiesc.

viața mea seacă o poartă
luceferii prinși într-un ham
ce-mi blestemă crunta soartă
si-mi șoptesc că vină n-am

nu sta la sfat cu florile
te scaldă-n lumină și dor
eu sunt stăpânul lunii
iar tu ...stăpâna lor

azi vântul imi mângâie fața
murdară de sânge si lut
iar rănile-mi sfârtecă viata
si chiar si războiul e mut...

azi iarba imi pare de jad
iubesc chiar și arma ce-a tras
cu dorul de tine eu cad
și-ți mai spun...bun rămas...